Hello 🐝 ,

În ediția de azi a newsletter-ului The Hive Mind te susțin să vezi cele 2 fațete ale monedei tiparului de evitant: zona de confort și sindromul obiectelor strălucitoare.

Îți propun 3 pași simpli pe care îi poți aplica imediat ori de câte ori oscilezi între frica de a pierde și dorința de a nu câștiga ceea ce eviți.

Context

M-am tot gândit la sindromul obiectelor strălucitoare… când are un nume așa atractiv pare ceva exterior, scos din rutina zilnică și mai puțin nociv decât este. Există explicația pentru el și te simți la adăpost, deși continuă să fac ravagii în ziua ta de lucru.

Minții mele îi place să găsească explicații logice, să pună etichete și să îndosarieze comportamente. Și astfel să se lase distrasă de alte lucruri. Dar am reușit să ies din bucla asta a distragerilor. Cum?

Am înțeles că implicare în activități noi îmi asigură nevoia de varietate, dar nu îmi asigură nevoia de rezultate predictibile. Că atâta timp cât nu am criterii clare de selecție a proiectelor strălucitoare în care mă implic nu am cum să duc ceea ce încep la bun sfârșit, și astfel sunt un ‘box jumper’ (după Mel Robbins). Și ca să acționez strategic am nevoie să antrenez si ‘box stepper-ul’.

Îi antrenăm pe cei doi în ediția a 3-a programului MindShift Mastery care va începe în noiembrie - pentru mai multe info click aici.

Din experiența mea sindromul shiny-objects caracterizează tiparul de evitant și este o umbrelă care maschează frica de a pierde / frica de a nu câștiga ceea ce respingi.

Sindromul obiectelor strălucitoare Tipar evitant Frica de a pierde / frica de a nu câștiga ceea ce respingi.

Framework

Sindromul obiectelor strălucitoare reprezintă tendința de a alerga după noi proiecte, tehnologii sau idei, adesea în defavoarea inițiativelor aflate în derulare.

În era digitală în care trăim, abundența de informații și ritmul rapid de schimbare accentuează și mai mult acest sindrom. Fiecare nou instrument, tehnologie sau metodă captează atenția și vine cu promisiuni atractive, ceea ce îi determină pe mulți oameni să alerge după noutate, după ‘obiecte strălucitoare’, fără să evalueze relevanța, valoarea sau impactul pe termen lung.

Ca oameni suntem setați să căutăm plăcerea și să evităm durerea. Oscilația între cele două duce la amânare.

Tiparul evitantului are 2 direcții care uneori se suprapun:

1. Evitarea durerii - eviți să faci acele lucruri incomode, care te scot din zona de confort, nu ești dispus să-ți asumi minusurile de la nivelul următor de creștere.

2. Căutarea plăcerii - poate nu cauți în mod conștient să eviți disconfortul pe care anumite sarcini l-ar presupune, totuși dacă apare ceva mai atrăgător, cu recompensă imediată, alegi să faci acel lucru. Și e posibil ca o plăcere viitoare să nu te motiveze suficient încât să acționezi.

Iată 5 consecințe pe care le experimentezi ca urmare a acestui sindrom:

• Lipsa de concentrare - atunci când urmărești prea multe lucruri apare lipsa de concentrare, ești ușor de distras, ți-e dificil să intri în flow și să ai intervale de deep work. Atunci când totul pare a fi o prioritate, nimic nu este cu adevărat o prioritate și astfel nu apar nici rezultatele dorite.

• Risipa de resurse - este esențial să recunoaștem că resursele - timp, energie, atenție și bani - sunt limitate. Împrăștierea lor în prea multe direcții și proiecte împiedica investirea strategică a acestora în acel proiect care aduce 80% din venituri.

• Spui ‘da’ la orice - cel mai adesea din încercarea de a mulțumi pe toată lumea sau de a nu rata beneficiile potențiale percepute. Atunci când faci asta îți împarți atenția într-un milion de direcții diferite și astfel ajungi să îți dedici timpul și energia obiectivelor celorlalți mai mult decât obiectivelor tale.

• Bucle deschise - care îți ocupă spațiu mental și îți dau senzația de copleșire. E o supraîncărcare cognitivă care te paralizează în inacțiune și astfel nu progresezi în niciun proiect. Ba mai mult uneori ești forțat să iei decizii impulsive, să stingi incendii și asta duce la stres excesiv și chiar la burnout.

• Proiecte abandonate - nu iei în calcul costul ascuns la proiectelor nefinalizate. Atunci când alegi alte obiective, renunți la proiecte care sunt aproape de finalizare doar pentru că ai fost distras de altceva sau descurajat de lipsa rezultatelor. Uneori este nevoie să aloci timp și să vezi progresul și randamentul pe termen lung.

  ---

  Soluția? O abordare disciplinată a procesului decizional.

  Adică stabilirea unor priorități clare și alinierea resurselor în consecință. Asta nu înseamnă ignorarea noilor oportunități sau posibilitatea de a te răzgândi cu privire la deciziile luate, ci mai degrabă evaluarea lor obiectivă, în raport cu obiectivele stabilite și rezultatele dorite.

  Iată 3 idei simple care funcționează întotdeauna și te pun în acțiune:

  1. Începe cu o listă a rezultatelor pe care vrei să le obții și a acțiunilor aferente acestor rezultate.

  2. Continuă cu prioritizarea acțiunilor în funcție de criteriile tale personale. Ia-ți timp și definește-le. Criteriile pe care le poți folosi: urgență / importanță, venituri, complexitate, valori, nevoi, capacități, etc.

  3. La final, măsoară progresul raportat la punctul de început și nu raportat la obiectivele setate.

Gânduri de final

Faptul că citești aceste rânduri îmi spune că nu ai de gând să lași sindromul obiectelor-strălucitoare și a zonei de confort să te saboteze în continuare. Amintește-ți să-ți setezi prioritățile personale și propriile criterii după care să iei decizii.

Urmărește pașii de mai sus ori de câte ori vrei să fii mai organizat în activitatea și în afacerea ta.

Dacă vrei să lucrezi în profunzime cu tiparele de procrastinare și să transformi îndoiala de sine în încredere de acțiune hai în grupul de Facebook

Retrain Your Brain: Transformă tiparele cu Legile Universale,

unde, începând cu 7 octombrie, în cadrul unei experiențe de 12 zile, te voi învăța cum să te eliberezi de blocajele mentale și emoționale ca să acționezi fără amânare și să crești financiar.